Fiecare cultură religioasă are limbajul ei și propria construcție filosofico-teologică asupra realității și a Transcendenței. În abordarea hermeneutică a categoriilor filosofice și religioase - altele decât cele din sfera culturii proprii - se reliefează identitatea, dar şi diferenţele, în ceea ce privește modul în care ne raportăm la Dumnezeu, la univers, la noi înșine și la ceilalți. Această raportare presupune o interacțiune rațională pe care o realizăm prin actul cunoașterii. Cunoașterea este un exercițiu complex cu valoare existențială, dimensiune pe care o regăsim deopotrivă în creștinism, dar și religiile orientale: hinduism, budism, taoism, confucianism etc. Actul cognitiv în aceste tradiții religioase presupune corespondența dintre „a fi” și „a cunoaște”. Nu este vorba de ceea ce numim generic speculație teoretică, ci de o modalitate de a experia Realitatea Ultimă. Aici este necesar de precizat modul în care aceste religii diferite înțeleg conceptul de Transcendență, care definește Realitatea Ultimă în dimensiune personală sau impersonală. Deși avem o măsură a limitei culturale și lingvistice care desparte Europa de Asia în ceea ce privește modul în care s-a constituit raționalitatea gnoseologiei, scopul este unul comun în orizontul spiritual: realizarea existențială sub forma mântuirii (soteria), a eliberării (mukti) etc.

​

Intenția acestor două evenimente academice este aceea de a analiza posibilele convergențe sau deosebiri de formă și de fond între teologia creștină și filosofiile orientale în privința cunoașterii divinului. Acest demers științific verifică o capacitate interpretativă întrucât analiza comparativă e o chestiune sensibilă pentru că se poate aluneca ușor în asocieri inadecvate ori în ratarea evidențierii acelor aspecte doctrinare care chiar permit o evaluare comparativă. Rezultatul trebuie să fie o mai bună înțelegere nu doar a ceea ce este esențial în articulațiile unei spiritualități cu totul diferite, ci și o mai temeinică reflectare asupra a ceea ce este relevant în propriul orizont spiritual.

​

Subteme:

 

1. Cunoașterea (gnosis, vidya, jnana, prajna): perspective filosofice și teologice

2. Transcendența în creștinism, hinduism, budism, taoism, confucianism

3. Cunoaștere și adevăr: perspective filosofice și teologice

4. Dualitate (subiect - obiect) și nondualitate în experiența cognitivă

5. Negație și apofatism în orizontul comparativ: creștinism, hinduism, budism

6. Cunoaștere și îndumnezeire (iluminare, eliberare)

7. Relația dintre cunoaștere și credință

8. Cunoaștere religioasă și cunoaștere științifică: complementaritate sau contrarietate?

9. Agnosticism - analiză critică

10. Realitate, conștiință, minte: perspective filosofice