În societatea contemporană, contactul culturilor, favorizat de dinamica globalizării, fenomenul migraţiei şi noile tehnologii de comunicare, presupune şi întâlnirea religiilor și a culturilor. Acestea depăşesc spațiile geografice, politice și economice în care erau circumscrise, interacţionând la nivel instituţional şi individual cu alte culturi şi religii. Această interacțiune reprezintă o realitate şi, totodată, o provocare cotidiană și conduce la conturarea a cel puţin patru atitudini: 1) indiferenţa, ca lipsă de interes pentru alte identități religioase și culturale, 2) fundamentalismul, înţeles ca fanatism sau intoleranţă faţă de diversitatea religioasă, 3) deschiderea către „celălalt” fără restructurarea propriei identităţi şi 4) aculturaţia.

 

În acest context, dialogul poate constitui un resort al respectării valorilor celuilalt, concomitent cu păstrarea propriei identități culturale şi religioase. Prin dialog se obține, astfel, certitudinea fidelității față de propria cultură și credință religioasă, acceptarea contactului – inevitabil în această epocă – cu alteritatea, precum și recunoașterea constructivă a diferitelor valori religioase și culturale. Un dialog interreligios și intercultural autentic se bazează pe respect, înțelegere și ospitalitate și vizează conviețuirea pașnică, nu conflictele violente, respectul reciproc, nu disprețul reciproc, cultivarea identității etnice și religioase proprii împreună cu cei diferiți de noi, nu împotriva lor, și dezvoltarea unei culturi a conviețuirii care să permită evitarea transformării diversității în adversitate și confundarea identității cu izolarea. În egală măsură, dialogul interreligios poate constitui o platformă de analiză a provocărilor societății de astăzi, mai ales în ceea ce privește relativizarea morală, criza familiei, criza ecologică, criza identității omului ca persoană etc.

 

În lumea contemporană, în care neînțelegerile și violențele sunt din ce în ce mai vizibile, este nevoie de o reflecție profundă și de un discurs rațional susținut între oameni care aparțin diferitelor convingeri religioase și culturale. Prin urmare, societatea de astăzi trebuie să fie structurată prin dialog și cooperare în perspectiva păcii.

 

 

Subteme:

 

1. Considerații teologice și filosofice asupra dialogului ca mod de relaționare umană

2. Dialogul interreligios și intercultural: norme și cadre eficiente în maximizarea păcii

3. Semnificația dialogului interreligios și intercultural într-o lume pluralistă

4. Identitate și alteritate în relația dialogică: perspective filosofice

5. Pacea ca mod integrator și definitoriu pentru conviețuire socială

6. Spiritualitatea în orizontul dialogului interreligios

7. Radicalismul și fundamentalismul religios: analize sociologice

8. Globalizarea ca provocare sau oportunitate în afirmarea identității religioase

9. Toleranța și intoleranța în creștinism, islam, iudaism

10. Provocarea extremismului religios la adresa înțelegerii și conviețuirii sociale

11. Impactul și efectul globalizării asupra religiilor și culturilor